O gasca nebuna nebuna nebuna

image

:)))) In sfarsit ne-am intalnit cu totii la Viena aseara. Dupa un drum luuung in care am realizat ca este foarte simplu sa adormi pe motocicleta in timp ce conduci pe autostrada, am ajuns la Vienna pe la ora 2-3 dar am reusit sa ne mai invartim vreo 3 ore ca sa gasim un magazin de echipqmente moto.
Bineinteles ca nu am cumparat mare lucru, am incins motocicletele de ziceai ca iau foc si am ajuns la hotel rupti in doua. Important e ca ne-am revenit imediat dupa ce am suflecat cate o bere inainte de a intra in hotel.

image

Am mers sa ne cazam si… surprizaaaa. Cele mai mici camere de hotel din lume :))))

image

Daca va intrebati… asta e tot. Dar nu conteaza. Ne-am intalnit cu totii, toata lumea e faina si am ajuns sa stam in fata hotelului pana noaptea tarziu si fiecare scotea din bagaj diverse licori traditionale. Nu stiu inca cum ii cheama pe toti, prea multe nume deodata, dar avem tot timpul din lume sa ne cunoastem.

Am primit 3 harti🙂. Cine ma cunoaste cat de cat stie ca imi sunt complet inutile :))), dar sentimentul de a-ti aseza o harta in tankbag e bestial. Te simti marele aventurier … aventurier care spera sa nu ii piarda din ochi pe ceilalti azi ca sa ajungem si noi la destinatie.

Mai am o poza cu dedicatie pt Adi :

image

Sa nu uit… am primul sticker pe cutii , prima expeditie oficiala. Toti ceilalti nu mai loc pe unde sa isi lipeasca de astea ca au motoarele si cutiile pline. Fiecare drum lung incepe cu primul pas, asa cum fiecare betie crunta incepe cu primul pahar.

image

Ne pregatim acum bagajele pt plecarea in munti. Azi mergem pana la Oetz. Va mai atasez cateva fotografii si va las sa le interpretati cum vreti🙂

image

image

Impartiti voi o cola cu ei

image

Vlad… aka Tura in Alpi cu Vlad

image

Stimabilul domn Adi Lungu

image

Nu puteam ignora moda Vieneza de exceptie

image

Fetili

image

Celelalte fete

image

Si gasca cea nebuna nebuna nebuna🙂

| Un comentariu

Canta-mi cobzar

Si uite asa am ajuns la unguri. Yeeeey! M-am tot gandit pe drum cum sa scriu sa va descriu cam cat de cool este ceea ce facem noi aici.

Nu am cum. E vorba de niste oameni extraordinari, care nu se uita ce motor ai sau cat a costat. Care nu stiu cum sa faca sa te ajute. Cand cineva are nevoie de ceva sar toti cu tot ce au si apoi merg bestial pe motoarele lor.

image

Acum ca am aterizat la o pensiune pe care v-o recomand chiar daca sunteti numai in trecere pe aici. Opriti macar sa mancati ceva. E greu tare aici. Nici nu stiu cum ne vom descurca in seara asta.

image

image

Drumul, teoretic cea mai grea zi din excursie a fost cu muuulta caldura, cativa tampiti in Romania, multa caldura si iar cateva chestii care mi-au intrat bine in minte: fara tricou de bumbac vara pe motor, ia-ti cel mai bun echipament pe care ti-l permiti, trage ambreajul pana la capat cand schimbi viteza si daca vrei sa azculti muzica pe drum fa-ti playlist dinainte de a pleca la drum.

Ne-am adunat acum 12 oameni la masa. Nici nu imi inchipui cum va fi cand vom pleca de la Viena de 2 ori mai multi si de 3 ori mai multe motociclete. Sau invers. Oricum… fain fain fain de tot.
Tin minte ca in tura trecuta am scris la un mom dat ca imi pare rau ca Sorin nu a mers si el. Revin si subliniez iar ca eu cred ca s-ar fi simtit bestial aici cu noi.

Ia sa vad ce poze am mai facut azi. Inca nu am filmat cu gopro dar am sa incerc sa postez si niste filme.

Va pup si va las ca vine gulasul.

image

image

image

E greu tare aici.

| Lasă un comentariu

Si-am pornit…

image

… am pornit la vanatoarea de muste in viteza. Este deja a doua zi din aventura cand va scriu pt ca aseara mi-a fost imposibil sa rezist tentatiei de a gusta un paharel cu gazdele noastre de la Brasov.

Am ajuns cu bine la BV, prima escala a excursiei, unde am fost primiti foooarte fain la Marcel si Bia. Oameni care nu ne-au mai vazut niciodata dar care sunt mai „motociclisti” in suflet si stil decat oricine altcineva din cei pe care ii stiu eu. Am intrat intr-o curte plina de motociclete, care mi-a dat cateva idei de amenajare peisagistica pt curtea mea.

image

Doamne ajuta sa se adune si la mine prietenii asa dupa ce e gata casa🙂. Intr-o atmosfera foarte relaxata, s-au dus sticlele una dupa alta, si au inceput povestile de genul ” iti mai amintezti cand eram in…” doar ca in cazul gastii din BV se continua cu Norvegia, Alpi, Elvetia…
Marcel are la moto 200 000 km in bord si motorul e daca imi amintesc bine din 2010, iar Bia este cea despre care toti spun ca daca nu merge Marcel in fata ei sa o limiteze, nu o mai prinde nimeni pana la destinatie.

Am trecut si pe la representanta BMW si am facut o verificare la motor asa ca acu suntem 100% ready for adventure. De dimineata am facut pregatirile audio video pt drum. Adina va avea rolul de regizor si eu am devenit trepied pt camera.

image

Mai atasez cateva poze sugestive si ma duc sa ma echipez. Azi avem cea mai lunga etapa, nu neaparat ca nr de km dar ca durata. Brasov – Szeged.

Ah! Sa nu uit ce am invatat ieri: calul (motocicleta) nu se lasa seara flamand, cum sa fac focul pt gratar rapid si eficient cu o sticla de plastic si 3 ziare, si ca a fi motociclist chiar e o chestie de suflet.

Inca o data MULTUMESC ADI LUNGU! ca ne-ai invitat in tura asta si in gasca asta de oameni faini.

La drum!

image

Marcel

image

Cum trebuie sa arate un dulap de bucatarie

image

| 3 comentarii

Here we goooo

image

Am plecat la vanatoare, de gaini si avioane… :))) Am reusit sa ajungem la Brasov, primul pit-stop in expeditie,

| Lasă un comentariu

Totul incepe cu un kit de pana.

20130618-113822.jpg

Here we go again! Investita majora in sanatate, stabilitate si performanta a fost facuta. Am un kit de reparative pt roti in cazul in care o albina ce a lins o Viagra se izbeste cu fundul de cauciucurile mele. In rest ce-o mai fi, ploaie, vant, zapada, bautura … ne descurcam pe parcurs.

 

In speranta ca toata aventura ce urmeaza se va desfasura cu partea cauciucata a motocicletei orientata in jos, va salut si va invit sa urmariti expeditia majora ce urmeaza.

Sper sa am timp, internet si chef sa scriu de-a lungul expeditiei si daca reusesc acest lucru, sper ca macar cativa dintre prieteni sa apuce sa citeasca ceva. Oricum este singurul souvenir pe care vi-l pot aduce din aceasta vacanta. Din cauza ca de data asta nu mai sunt singur, ci merge si Adina cu mine, locul in bagaje a devenit o problema, chiar daca volumul s-a triplat fata de excursia precedenta🙂.

Ar fi normal sa incep prin a prezenta traseul pe care urmeaza sa il parcurgem dar din pacate nu il stiu pe de rost, si oricum nu conteaza prea mult. Cand l-am citit l-am si uitat asa ca voi incerca sa enjoy every day, pas cu pas, si sa ma mir cat mai mult. Se intituleaza Route des Grandes Alpes, deci e prin Alpi. Stiu ca trecem prin Franta, Elvetia, Italia, si in rest vom vedea.

Cu emotie in suflet, cu morcovul in fund si cu speranta unei vacante de neuitat in inima, va pup si ne mai auzim.

 

 

 

Image | Posted on by | Un comentariu

Casa… dulce casa…

Am ajuns aseara acasa. Nici nu stiu daca sa fiu bucuros ca am ajuns sau sa fiu trist ca s-a incheiat cel mai frumos concediu pe care l-am avut vreodata. Azi a fost prima zi la servici, totul a fost ok, deja au fost cateva discutii telefonice si chiar si o intalnire… semn ca totul intra in normal.

Concluzii? Multe. Atat de multe ca nici nu stiu de unde sa incep.

Am calculat azi… 6970 km . Atat am facut. Traseul in mare a fost Iasi-Fagaras-Bors-Budapesta-Viena-Salzburg-Elvetia(continui cu tarile ca orasele sunt prea multe)-Liechtenstein-Elvetia-Franta-Anglia-Franta-Belgia-Olanda-Germania-Austria-Ungaria-Romania.

A durat 3 saptamani. De fapt doua pentru ca o saptamana am stat in Londra. A fost … incredibil de frumos, a fost greu, a fost nebunesc pe alocuri, dar a meritat din plin. M-a intrebat cineva azi de ce am facut asta. Nu am stiut ce sa raspund pt ca nu pot spune ca am facut-o pentru cat de fain a fost. Nu aveam cum sa stiu asta inainte de plecare. Pot sa spun ca stiu de ce am sa mai fac de astea🙂 . De ce sa mint? Am facut-o pentru ca simteam ca trebuie sa o fac, ca sa imi demonstrez ca pot, ca sa incerc ceva nou, ca sa trec mai departe de a tot zice ca am sa fac, ca sa nu mai fie un vis si ca sa pot inspira pe altii sa faca la fel.

Sunt foarte curios daca am reusit ultima parte. Cred ca urmatoarele saptamani am sa imi innebunesc prietenii de cap cu povestiri. Va lua mai mult sa povestesc decat mi-a luat excursia in sine🙂. Asta e un semn bun, nu? Imi pare rau ca oricat voi povesti nu voi putea sa le arat si sa ii fac sa simta cum era acolo. Care e bucuria aia pe care o ai cand te simti ca intr-un film pe drumurile din muntii Elvetiei, cat de linistita e Londra, si agitata in acelasi timp. Vreau sa imi conving prietenii sa vina cu mine data viitoare. Sau sa ma ia cu ei cand fac ei o aventura de asta.

Ce am mai realizat? Cu mare parere de rau am realizat ca Romania mai are foarte mult de evoluat pana sa ajunga o tara civilizata. Si mi-am dat seama in astea 3 saptamani ca nu tine de aruncat gunoi pe jos, sau de scuipat pe strada. E mult mai adanc. E vorba de faptul ca nu vrem sa fim civilizati, ca nu stim cum sa fim. Am vazut romani in Anglia integrati perfect, care respectau regulile de acolo, care faceau ce fac englezii si care erau linistiti si fericiti. Deci se poate. Dar nu vad nici o cale prin care Romania va ajunge sa fie civilizata pentru ca aici nu exista respect. Eh… nici nu vreau sa ma bag in discutia asta pentru ca nici nu cred ca-s capabil sa ajung la o concluzie.

Revenind… va recomand sa incercati sa va indepliniti visele. Incepeti cu cele mici, incepeti cu cele care va sunt la indemana. Incepeti ! E cel mai important sa te hotarasti, sa nu iti pese de ce spun ceilalti care poate incearca sa te protejeze cumva …

Eu am avut noroc de prieteni buni, de prieteni foarte buni mai bine spus. Toate vorbele lor, ajutorul lor, faptul ca imi spuneau ca au citit aia pe blog si ca le-a placut poza aia, si ma felicitau cand mai vb la tel sau cum a fost Dragos care si-a schimbat si programul excursiei din cauza mea pt ca planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din targ si nu puteam face 1000 km pe zi🙂. Am prieteni extraordinari. Le multumesc ca au fost cu mine intr-un fel sau altul in excursia asta, si imi doresc f f f tare ca data viitoare sa fie cu mine fizic acolo.

Nu va mai spun ce sentiment fain a fost in zilele in care am vazut ca 250 de oameni citeau ce scriam eu.🙂 . Le multumesc frumos tuturor celor ce au citit si au comentat .

Nu are rost un moment de ala gen Oscar acum, nici nu am avut cum sa aduc magneti de frigider la toti :)). Am eu o problema cu suvenirurile din excursii. Nu le vad rostul.🙂 Suvenirul meu este blogul asta.

Cel mai citit post a fost cel despre pasiune. Asta inseamna ca lumea are pasiuni , poate. Incepeti sa le puneti in practica. Astea sunt importante.

Londra in continuare ramane orasul meu preferat. Urmatoarea expeditie moto vreau sa o fac in Elvetia in schimb, pentru ca daca la o trecere rapida a reusit sa ma impresioneze atat de mult… imi inchipui ca daca reusesc sa o colind cateva zile … anyway.

Ca sa inchei. Nu stiu ce sa fac cu blogul asta mai departe, pentru ca momentan nu mai stiu despre ce sa mai scriu. Dar mi-a venit o idee. Daca vreti sa scrieti despre alte pasiuni ale voastre sau sa va faceti reclama la bloguri similare va rog sa imi dati un semn si cu cea mai mare placere va ajut. Scrieti-mi pe andrei@code932.com daca aveti istorioare despre expeditii sau idei pt unele noi si le pun aici pe blog sa ii inspiram si pe altii. Orice.

Va multumesc ca m-ati insotit in expeditia mea si va doresc sa va impliniti pasiunile si dorintele!

Andrei

Posted in The trip to London | 3 comentarii

Long way back home..

Sunt la Viena, stiu ca ieri nu am mai reusit sa scriu nimic dar sunt intr-un fel de maraton🙂. Ieri am reusit performanta sa plec din Londra la ora 8 dimineata, dupa ce m-am rotit ca … prin orasul cel frumos vreo jumatate de ora mi-am dat seama ca navigatia era pusa pe modul pieton, si ma dirija numai pe stradute unde nu aveam voie cu motocicleta🙂. Am ajuns la 10 in port, si am gasit bilet la ora 12:50 ( right now cum mi-a spus francezul de la ghiseu.) Daca 2 ore, aproape 3 de fapt reprezinta right now… atunci chiar ca sunt un popor foarte linistit astia.

In parcarea de unde am cumparat biletele, imi asez ( a se nota ” asez” ) geanta pe locul pasagerului de la motocicleta, ma echipez si plec. Ajung pe linia 203 asa cum zicea biletul, gata de imbarcare, eram putin cam molesit pt ca pe drumul scurt de o ora jumatate ma plouase de doua ori deja🙂.  Dau sa ma rezem de geanta cu haine si era sa cad pe spate. Geanta nu-i! Soc!

Imi pica fisa instant ca am uitat sa o leg deci e clar ca mi-a cazut pe undeva pe drum🙂 . Marfa zic si o iau inapoi pe interzis ofcourse, pt ca nu prea ai pe unde sa mai iesi de pe culoarele alea. Ajung, geanta mea era in parcare cazuta acolo, exact in locul unde fusese motocicleta parcata. Probabil nimeni nu s-a sinchisit sa imi fure colectia de tricouri si sosete🙂.

Ajung inapoi, intru pe ferry, unde un francez care dupa parerea mea nu intelegea nici engleza nici franceza, zicea doar Oui Oui, orice ii ziceai sau intrebai… imi leaga motorul intr-un suport acolo. Fensi!

Drumul a fost fain, din pacate eram incarcat pe langa costumul de moto, de geanta, si de costumul de ploaie, casca cu cele 2 navigatii ( pentru viata mai lunga a bateriei🙂 ), telefon, etc. Asa ca am stat pe un scaunel tot drumul pentru ca nu aveam cum sa ma misc prea mult cu toate alea la mine. Peisajul a fost fain pentru ca am vazut mai multe ferry-uri traversand in acelasi timp canalul.

Scriu in mare viteza dupa cum vedeti pentru ca am doar o ora la dispozitie si oricat de simple ar parea de obicei un post de asta ia mai mult pana il scriu🙂. Sunt la inceput, ce sa-i faci.

Revenind. Ajung in Franta, imi fac o idee cam pe ce directie sa o iau , in ideea de a economisi bateria la navi. Si da-i bataie. Franta – Belgia – Olanda – Germania. Targetul era sa ajung la Frankfurt ( aprox 700 km ). cu toata intarzierea de la Dover parea imposibil. Dar nu m-am lasat. La ora 12 noaptea am ajuns la un motel pe autostrada cam la 50 de km dupa Frankfurt. Dupa ce ma chinui sa ma inteleg in germana cu nenea de la receptie, pt ca nu stia inglish, ii dau pasaportul si ma intreaba „Doriti si mic dejun?” . Era roman🙂 .

Sa nu uit. Din experienta mea de pana acum … Belgia are cei mai idioti soferi. Imaginati-va ca am traversat toata tara, si pe autostrada, fiind probabil ora de varf, era plin. Toti mergeau pe toate cele 3-4 benzi pe sens cu aceeasi viteza. Era ca o masa de masini care se misca. Super idioti. Nici unul nu se dadea la o parte… nu am mai vazut niciodata asa ceva.

Si daca tot m-am apucat de caracterizat autostrazile… Franta – very windy, Olanda – simple si foarte ok, cu multi belgieni insa care mergeau ca la ei acasa. Germania – ce sa mai zic. Daca in alte tari mergeam cu 150 si ii depasea pe toti, in Germania mergeam cu 170 si ma depaseau toti.🙂 Azi am ajuns la Viena, si autostrada din Austria mi se pare foarte eficienta. Viteza e mai mica decat in Germania dar toata lumea merge foarte corect si parca acoperi distantele foarte rapid.

Oricum, asa respect pt motociclisti cum am vazut in excursia asta nu imi inchipuiam. Peste tot, chiar si in Belgia🙂. Motociclistii pot merge intre ultima si penultima banda si toata lumea se da la o parte din calea lor. Chiar si in aglomeratii, sau blocaje, toti se dau la o parte si fac loc motociclistilor.

Iar Anglia… e raiul moto. Totul e gratuit. Daca toti cu masini se plang ca nu gasesc parcare, sau ca e foarte scumpa, si asa este… pt motociclete totul e gratuit. Chiar si in parcarile mari, supraetajate, sunt locuri speciale pt moto, gratuite. Motociclistii nu platesc pe autostrada, prin tunele, nicaieri. Super! Bravo lor!

Asadar, ieri, Londra – Frankfurt + , cam 750 km, plecat de la 8 am, ajuns la 12 noaptea. Azi, am plecat la 10:30, si am ajuns in Viena pe la 7 pm parca. Am mers relax, putin mai repejor prin Germania si apoi iar cu 130-140 in Austria dar am ajuns f ok, dupa alti 700 km. Maine mai am doar vreo 500 km si ajung in Romania🙂 . Back home! Probabil am sa dorm in Cluj si apoi dimineata pornesc spre Iasi-ul cel drag!

Imi tot amintesc momente din vacanta asta si imi dau seama cat de faina a fost. Abia astept sa ma vad cu prietenii si sa le povestesc. Va mai adaug cateva poze de pe drum ( stupide ca de obicei🙂 dar simpatice) si apoi public articolul pt ca imi expira timpul.

Va pup si see you soon!

Si am pastrat pt final desertul!

See you in Iasi!

Posted in The trip to London | 4 comentarii