Long way back home..


Sunt la Viena, stiu ca ieri nu am mai reusit sa scriu nimic dar sunt intr-un fel de maraton :). Ieri am reusit performanta sa plec din Londra la ora 8 dimineata, dupa ce m-am rotit ca … prin orasul cel frumos vreo jumatate de ora mi-am dat seama ca navigatia era pusa pe modul pieton, si ma dirija numai pe stradute unde nu aveam voie cu motocicleta :). Am ajuns la 10 in port, si am gasit bilet la ora 12:50 ( right now cum mi-a spus francezul de la ghiseu.) Daca 2 ore, aproape 3 de fapt reprezinta right now… atunci chiar ca sunt un popor foarte linistit astia.

In parcarea de unde am cumparat biletele, imi asez ( a se nota ” asez” ) geanta pe locul pasagerului de la motocicleta, ma echipez si plec. Ajung pe linia 203 asa cum zicea biletul, gata de imbarcare, eram putin cam molesit pt ca pe drumul scurt de o ora jumatate ma plouase de doua ori deja :).  Dau sa ma rezem de geanta cu haine si era sa cad pe spate. Geanta nu-i! Soc!

Imi pica fisa instant ca am uitat sa o leg deci e clar ca mi-a cazut pe undeva pe drum 🙂 . Marfa zic si o iau inapoi pe interzis ofcourse, pt ca nu prea ai pe unde sa mai iesi de pe culoarele alea. Ajung, geanta mea era in parcare cazuta acolo, exact in locul unde fusese motocicleta parcata. Probabil nimeni nu s-a sinchisit sa imi fure colectia de tricouri si sosete :).

Ajung inapoi, intru pe ferry, unde un francez care dupa parerea mea nu intelegea nici engleza nici franceza, zicea doar Oui Oui, orice ii ziceai sau intrebai… imi leaga motorul intr-un suport acolo. Fensi!

Drumul a fost fain, din pacate eram incarcat pe langa costumul de moto, de geanta, si de costumul de ploaie, casca cu cele 2 navigatii ( pentru viata mai lunga a bateriei 🙂 ), telefon, etc. Asa ca am stat pe un scaunel tot drumul pentru ca nu aveam cum sa ma misc prea mult cu toate alea la mine. Peisajul a fost fain pentru ca am vazut mai multe ferry-uri traversand in acelasi timp canalul.

Scriu in mare viteza dupa cum vedeti pentru ca am doar o ora la dispozitie si oricat de simple ar parea de obicei un post de asta ia mai mult pana il scriu :). Sunt la inceput, ce sa-i faci.

Revenind. Ajung in Franta, imi fac o idee cam pe ce directie sa o iau , in ideea de a economisi bateria la navi. Si da-i bataie. Franta – Belgia – Olanda – Germania. Targetul era sa ajung la Frankfurt ( aprox 700 km ). cu toata intarzierea de la Dover parea imposibil. Dar nu m-am lasat. La ora 12 noaptea am ajuns la un motel pe autostrada cam la 50 de km dupa Frankfurt. Dupa ce ma chinui sa ma inteleg in germana cu nenea de la receptie, pt ca nu stia inglish, ii dau pasaportul si ma intreaba „Doriti si mic dejun?” . Era roman 🙂 .

Sa nu uit. Din experienta mea de pana acum … Belgia are cei mai idioti soferi. Imaginati-va ca am traversat toata tara, si pe autostrada, fiind probabil ora de varf, era plin. Toti mergeau pe toate cele 3-4 benzi pe sens cu aceeasi viteza. Era ca o masa de masini care se misca. Super idioti. Nici unul nu se dadea la o parte… nu am mai vazut niciodata asa ceva.

Si daca tot m-am apucat de caracterizat autostrazile… Franta – very windy, Olanda – simple si foarte ok, cu multi belgieni insa care mergeau ca la ei acasa. Germania – ce sa mai zic. Daca in alte tari mergeam cu 150 si ii depasea pe toti, in Germania mergeam cu 170 si ma depaseau toti. 🙂 Azi am ajuns la Viena, si autostrada din Austria mi se pare foarte eficienta. Viteza e mai mica decat in Germania dar toata lumea merge foarte corect si parca acoperi distantele foarte rapid.

Oricum, asa respect pt motociclisti cum am vazut in excursia asta nu imi inchipuiam. Peste tot, chiar si in Belgia :). Motociclistii pot merge intre ultima si penultima banda si toata lumea se da la o parte din calea lor. Chiar si in aglomeratii, sau blocaje, toti se dau la o parte si fac loc motociclistilor.

Iar Anglia… e raiul moto. Totul e gratuit. Daca toti cu masini se plang ca nu gasesc parcare, sau ca e foarte scumpa, si asa este… pt motociclete totul e gratuit. Chiar si in parcarile mari, supraetajate, sunt locuri speciale pt moto, gratuite. Motociclistii nu platesc pe autostrada, prin tunele, nicaieri. Super! Bravo lor!

Asadar, ieri, Londra – Frankfurt + , cam 750 km, plecat de la 8 am, ajuns la 12 noaptea. Azi, am plecat la 10:30, si am ajuns in Viena pe la 7 pm parca. Am mers relax, putin mai repejor prin Germania si apoi iar cu 130-140 in Austria dar am ajuns f ok, dupa alti 700 km. Maine mai am doar vreo 500 km si ajung in Romania 🙂 . Back home! Probabil am sa dorm in Cluj si apoi dimineata pornesc spre Iasi-ul cel drag!

Imi tot amintesc momente din vacanta asta si imi dau seama cat de faina a fost. Abia astept sa ma vad cu prietenii si sa le povestesc. Va mai adaug cateva poze de pe drum ( stupide ca de obicei 🙂 dar simpatice) si apoi public articolul pt ca imi expira timpul.

Va pup si see you soon!

Si am pastrat pt final desertul!

See you in Iasi!

Acest articol a fost publicat în The trip to London. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Long way back home..

  1. George zice:

    Bravo Andree!!!! Belgienii indeed niste capete de lemn. Aceeasi experienta am avuto si eu cu ei.

  2. ionut zice:

    See you in Iasi, too!

  3. bogdan zice:

    Welcome back to the real civilization >:)
    Nu era cam boring in afara tarii? Ce farmec ma au toate astea fara o groapa in sosea, fara gunoaie aruncate aiurea… da-i draq de englezoi cu gradinile lor verzi si castelele lor… old style :))
    Mai bine in Romania :))

  4. Vanessa zice:

    Trebuie sa spun ca m-a amuzat faza cu receptionistul, super tare !

Lasă un comentariu