Casa… dulce casa…

Am ajuns aseara acasa. Nici nu stiu daca sa fiu bucuros ca am ajuns sau sa fiu trist ca s-a incheiat cel mai frumos concediu pe care l-am avut vreodata. Azi a fost prima zi la servici, totul a fost ok, deja au fost cateva discutii telefonice si chiar si o intalnire… semn ca totul intra in normal.

Concluzii? Multe. Atat de multe ca nici nu stiu de unde sa incep.

Am calculat azi… 6970 km . Atat am facut. Traseul in mare a fost Iasi-Fagaras-Bors-Budapesta-Viena-Salzburg-Elvetia(continui cu tarile ca orasele sunt prea multe)-Liechtenstein-Elvetia-Franta-Anglia-Franta-Belgia-Olanda-Germania-Austria-Ungaria-Romania.

A durat 3 saptamani. De fapt doua pentru ca o saptamana am stat in Londra. A fost … incredibil de frumos, a fost greu, a fost nebunesc pe alocuri, dar a meritat din plin. M-a intrebat cineva azi de ce am facut asta. Nu am stiut ce sa raspund pt ca nu pot spune ca am facut-o pentru cat de fain a fost. Nu aveam cum sa stiu asta inainte de plecare. Pot sa spun ca stiu de ce am sa mai fac de astea 🙂 . De ce sa mint? Am facut-o pentru ca simteam ca trebuie sa o fac, ca sa imi demonstrez ca pot, ca sa incerc ceva nou, ca sa trec mai departe de a tot zice ca am sa fac, ca sa nu mai fie un vis si ca sa pot inspira pe altii sa faca la fel.

Sunt foarte curios daca am reusit ultima parte. Cred ca urmatoarele saptamani am sa imi innebunesc prietenii de cap cu povestiri. Va lua mai mult sa povestesc decat mi-a luat excursia in sine :). Asta e un semn bun, nu? Imi pare rau ca oricat voi povesti nu voi putea sa le arat si sa ii fac sa simta cum era acolo. Care e bucuria aia pe care o ai cand te simti ca intr-un film pe drumurile din muntii Elvetiei, cat de linistita e Londra, si agitata in acelasi timp. Vreau sa imi conving prietenii sa vina cu mine data viitoare. Sau sa ma ia cu ei cand fac ei o aventura de asta.

Ce am mai realizat? Cu mare parere de rau am realizat ca Romania mai are foarte mult de evoluat pana sa ajunga o tara civilizata. Si mi-am dat seama in astea 3 saptamani ca nu tine de aruncat gunoi pe jos, sau de scuipat pe strada. E mult mai adanc. E vorba de faptul ca nu vrem sa fim civilizati, ca nu stim cum sa fim. Am vazut romani in Anglia integrati perfect, care respectau regulile de acolo, care faceau ce fac englezii si care erau linistiti si fericiti. Deci se poate. Dar nu vad nici o cale prin care Romania va ajunge sa fie civilizata pentru ca aici nu exista respect. Eh… nici nu vreau sa ma bag in discutia asta pentru ca nici nu cred ca-s capabil sa ajung la o concluzie.

Revenind… va recomand sa incercati sa va indepliniti visele. Incepeti cu cele mici, incepeti cu cele care va sunt la indemana. Incepeti ! E cel mai important sa te hotarasti, sa nu iti pese de ce spun ceilalti care poate incearca sa te protejeze cumva …

Eu am avut noroc de prieteni buni, de prieteni foarte buni mai bine spus. Toate vorbele lor, ajutorul lor, faptul ca imi spuneau ca au citit aia pe blog si ca le-a placut poza aia, si ma felicitau cand mai vb la tel sau cum a fost Dragos care si-a schimbat si programul excursiei din cauza mea pt ca planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din targ si nu puteam face 1000 km pe zi :). Am prieteni extraordinari. Le multumesc ca au fost cu mine intr-un fel sau altul in excursia asta, si imi doresc f f f tare ca data viitoare sa fie cu mine fizic acolo.

Nu va mai spun ce sentiment fain a fost in zilele in care am vazut ca 250 de oameni citeau ce scriam eu. 🙂 . Le multumesc frumos tuturor celor ce au citit si au comentat .

Nu are rost un moment de ala gen Oscar acum, nici nu am avut cum sa aduc magneti de frigider la toti :)). Am eu o problema cu suvenirurile din excursii. Nu le vad rostul. 🙂 Suvenirul meu este blogul asta.

Cel mai citit post a fost cel despre pasiune. Asta inseamna ca lumea are pasiuni , poate. Incepeti sa le puneti in practica. Astea sunt importante.

Londra in continuare ramane orasul meu preferat. Urmatoarea expeditie moto vreau sa o fac in Elvetia in schimb, pentru ca daca la o trecere rapida a reusit sa ma impresioneze atat de mult… imi inchipui ca daca reusesc sa o colind cateva zile … anyway.

Ca sa inchei. Nu stiu ce sa fac cu blogul asta mai departe, pentru ca momentan nu mai stiu despre ce sa mai scriu. Dar mi-a venit o idee. Daca vreti sa scrieti despre alte pasiuni ale voastre sau sa va faceti reclama la bloguri similare va rog sa imi dati un semn si cu cea mai mare placere va ajut. Scrieti-mi pe andrei@code932.com daca aveti istorioare despre expeditii sau idei pt unele noi si le pun aici pe blog sa ii inspiram si pe altii. Orice.

Va multumesc ca m-ati insotit in expeditia mea si va doresc sa va impliniti pasiunile si dorintele!

Andrei