O gasca nebuna nebuna nebuna

image

:)))) In sfarsit ne-am intalnit cu totii la Viena aseara. Dupa un drum luuung in care am realizat ca este foarte simplu sa adormi pe motocicleta in timp ce conduci pe autostrada, am ajuns la Vienna pe la ora 2-3 dar am reusit sa ne mai invartim vreo 3 ore ca sa gasim un magazin de echipqmente moto.
Bineinteles ca nu am cumparat mare lucru, am incins motocicletele de ziceai ca iau foc si am ajuns la hotel rupti in doua. Important e ca ne-am revenit imediat dupa ce am suflecat cate o bere inainte de a intra in hotel.

image

Am mers sa ne cazam si… surprizaaaa. Cele mai mici camere de hotel din lume :))))

image

Daca va intrebati… asta e tot. Dar nu conteaza. Ne-am intalnit cu totii, toata lumea e faina si am ajuns sa stam in fata hotelului pana noaptea tarziu si fiecare scotea din bagaj diverse licori traditionale. Nu stiu inca cum ii cheama pe toti, prea multe nume deodata, dar avem tot timpul din lume sa ne cunoastem.

Am primit 3 harti :). Cine ma cunoaste cat de cat stie ca imi sunt complet inutile :))), dar sentimentul de a-ti aseza o harta in tankbag e bestial. Te simti marele aventurier … aventurier care spera sa nu ii piarda din ochi pe ceilalti azi ca sa ajungem si noi la destinatie.

Mai am o poza cu dedicatie pt Adi :

image

Sa nu uit… am primul sticker pe cutii , prima expeditie oficiala. Toti ceilalti nu mai loc pe unde sa isi lipeasca de astea ca au motoarele si cutiile pline. Fiecare drum lung incepe cu primul pas, asa cum fiecare betie crunta incepe cu primul pahar.

image

Ne pregatim acum bagajele pt plecarea in munti. Azi mergem pana la Oetz. Va mai atasez cateva fotografii si va las sa le interpretati cum vreti 🙂

image

image

Impartiti voi o cola cu ei

image

Vlad… aka Tura in Alpi cu Vlad

image

Stimabilul domn Adi Lungu

image

Nu puteam ignora moda Vieneza de exceptie

image

Fetili

image

Celelalte fete

image

Si gasca cea nebuna nebuna nebuna 🙂

1 comentariu

Canta-mi cobzar

Si uite asa am ajuns la unguri. Yeeeey! M-am tot gandit pe drum cum sa scriu sa va descriu cam cat de cool este ceea ce facem noi aici.

Nu am cum. E vorba de niste oameni extraordinari, care nu se uita ce motor ai sau cat a costat. Care nu stiu cum sa faca sa te ajute. Cand cineva are nevoie de ceva sar toti cu tot ce au si apoi merg bestial pe motoarele lor.

image

Acum ca am aterizat la o pensiune pe care v-o recomand chiar daca sunteti numai in trecere pe aici. Opriti macar sa mancati ceva. E greu tare aici. Nici nu stiu cum ne vom descurca in seara asta.

image

image

Drumul, teoretic cea mai grea zi din excursie a fost cu muuulta caldura, cativa tampiti in Romania, multa caldura si iar cateva chestii care mi-au intrat bine in minte: fara tricou de bumbac vara pe motor, ia-ti cel mai bun echipament pe care ti-l permiti, trage ambreajul pana la capat cand schimbi viteza si daca vrei sa azculti muzica pe drum fa-ti playlist dinainte de a pleca la drum.

Ne-am adunat acum 12 oameni la masa. Nici nu imi inchipui cum va fi cand vom pleca de la Viena de 2 ori mai multi si de 3 ori mai multe motociclete. Sau invers. Oricum… fain fain fain de tot.
Tin minte ca in tura trecuta am scris la un mom dat ca imi pare rau ca Sorin nu a mers si el. Revin si subliniez iar ca eu cred ca s-ar fi simtit bestial aici cu noi.

Ia sa vad ce poze am mai facut azi. Inca nu am filmat cu gopro dar am sa incerc sa postez si niste filme.

Va pup si va las ca vine gulasul.

image

image

image

E greu tare aici.

Lasă un comentariu

Si-am pornit…

image

… am pornit la vanatoarea de muste in viteza. Este deja a doua zi din aventura cand va scriu pt ca aseara mi-a fost imposibil sa rezist tentatiei de a gusta un paharel cu gazdele noastre de la Brasov.

Am ajuns cu bine la BV, prima escala a excursiei, unde am fost primiti foooarte fain la Marcel si Bia. Oameni care nu ne-au mai vazut niciodata dar care sunt mai „motociclisti” in suflet si stil decat oricine altcineva din cei pe care ii stiu eu. Am intrat intr-o curte plina de motociclete, care mi-a dat cateva idei de amenajare peisagistica pt curtea mea.

image

Doamne ajuta sa se adune si la mine prietenii asa dupa ce e gata casa :). Intr-o atmosfera foarte relaxata, s-au dus sticlele una dupa alta, si au inceput povestile de genul ” iti mai amintezti cand eram in…” doar ca in cazul gastii din BV se continua cu Norvegia, Alpi, Elvetia…
Marcel are la moto 200 000 km in bord si motorul e daca imi amintesc bine din 2010, iar Bia este cea despre care toti spun ca daca nu merge Marcel in fata ei sa o limiteze, nu o mai prinde nimeni pana la destinatie.

Am trecut si pe la representanta BMW si am facut o verificare la motor asa ca acu suntem 100% ready for adventure. De dimineata am facut pregatirile audio video pt drum. Adina va avea rolul de regizor si eu am devenit trepied pt camera.

image

Mai atasez cateva poze sugestive si ma duc sa ma echipez. Azi avem cea mai lunga etapa, nu neaparat ca nr de km dar ca durata. Brasov – Szeged.

Ah! Sa nu uit ce am invatat ieri: calul (motocicleta) nu se lasa seara flamand, cum sa fac focul pt gratar rapid si eficient cu o sticla de plastic si 3 ziare, si ca a fi motociclist chiar e o chestie de suflet.

Inca o data MULTUMESC ADI LUNGU! ca ne-ai invitat in tura asta si in gasca asta de oameni faini.

La drum!

image

Marcel

image

Cum trebuie sa arate un dulap de bucatarie

image

3 comentarii

Here we goooo

image

Am plecat la vanatoare, de gaini si avioane… :))) Am reusit sa ajungem la Brasov, primul pit-stop in expeditie,

Lasă un comentariu

Totul incepe cu un kit de pana.

20130618-113822.jpg

Here we go again! Investita majora in sanatate, stabilitate si performanta a fost facuta. Am un kit de reparative pt roti in cazul in care o albina ce a lins o Viagra se izbeste cu fundul de cauciucurile mele. In rest ce-o mai fi, ploaie, vant, zapada, bautura … ne descurcam pe parcurs.

 

In speranta ca toata aventura ce urmeaza se va desfasura cu partea cauciucata a motocicletei orientata in jos, va salut si va invit sa urmariti expeditia majora ce urmeaza.

Sper sa am timp, internet si chef sa scriu de-a lungul expeditiei si daca reusesc acest lucru, sper ca macar cativa dintre prieteni sa apuce sa citeasca ceva. Oricum este singurul souvenir pe care vi-l pot aduce din aceasta vacanta. Din cauza ca de data asta nu mai sunt singur, ci merge si Adina cu mine, locul in bagaje a devenit o problema, chiar daca volumul s-a triplat fata de excursia precedenta :).

Ar fi normal sa incep prin a prezenta traseul pe care urmeaza sa il parcurgem dar din pacate nu il stiu pe de rost, si oricum nu conteaza prea mult. Cand l-am citit l-am si uitat asa ca voi incerca sa enjoy every day, pas cu pas, si sa ma mir cat mai mult. Se intituleaza Route des Grandes Alpes, deci e prin Alpi. Stiu ca trecem prin Franta, Elvetia, Italia, si in rest vom vedea.

Cu emotie in suflet, cu morcovul in fund si cu speranta unei vacante de neuitat in inima, va pup si ne mai auzim.

 

 

 

Publicat în Alpi 2013 | 1 comentariu

Casa… dulce casa…

Am ajuns aseara acasa. Nici nu stiu daca sa fiu bucuros ca am ajuns sau sa fiu trist ca s-a incheiat cel mai frumos concediu pe care l-am avut vreodata. Azi a fost prima zi la servici, totul a fost ok, deja au fost cateva discutii telefonice si chiar si o intalnire… semn ca totul intra in normal.

Concluzii? Multe. Atat de multe ca nici nu stiu de unde sa incep.

Am calculat azi… 6970 km . Atat am facut. Traseul in mare a fost Iasi-Fagaras-Bors-Budapesta-Viena-Salzburg-Elvetia(continui cu tarile ca orasele sunt prea multe)-Liechtenstein-Elvetia-Franta-Anglia-Franta-Belgia-Olanda-Germania-Austria-Ungaria-Romania.

A durat 3 saptamani. De fapt doua pentru ca o saptamana am stat in Londra. A fost … incredibil de frumos, a fost greu, a fost nebunesc pe alocuri, dar a meritat din plin. M-a intrebat cineva azi de ce am facut asta. Nu am stiut ce sa raspund pt ca nu pot spune ca am facut-o pentru cat de fain a fost. Nu aveam cum sa stiu asta inainte de plecare. Pot sa spun ca stiu de ce am sa mai fac de astea 🙂 . De ce sa mint? Am facut-o pentru ca simteam ca trebuie sa o fac, ca sa imi demonstrez ca pot, ca sa incerc ceva nou, ca sa trec mai departe de a tot zice ca am sa fac, ca sa nu mai fie un vis si ca sa pot inspira pe altii sa faca la fel.

Sunt foarte curios daca am reusit ultima parte. Cred ca urmatoarele saptamani am sa imi innebunesc prietenii de cap cu povestiri. Va lua mai mult sa povestesc decat mi-a luat excursia in sine :). Asta e un semn bun, nu? Imi pare rau ca oricat voi povesti nu voi putea sa le arat si sa ii fac sa simta cum era acolo. Care e bucuria aia pe care o ai cand te simti ca intr-un film pe drumurile din muntii Elvetiei, cat de linistita e Londra, si agitata in acelasi timp. Vreau sa imi conving prietenii sa vina cu mine data viitoare. Sau sa ma ia cu ei cand fac ei o aventura de asta.

Ce am mai realizat? Cu mare parere de rau am realizat ca Romania mai are foarte mult de evoluat pana sa ajunga o tara civilizata. Si mi-am dat seama in astea 3 saptamani ca nu tine de aruncat gunoi pe jos, sau de scuipat pe strada. E mult mai adanc. E vorba de faptul ca nu vrem sa fim civilizati, ca nu stim cum sa fim. Am vazut romani in Anglia integrati perfect, care respectau regulile de acolo, care faceau ce fac englezii si care erau linistiti si fericiti. Deci se poate. Dar nu vad nici o cale prin care Romania va ajunge sa fie civilizata pentru ca aici nu exista respect. Eh… nici nu vreau sa ma bag in discutia asta pentru ca nici nu cred ca-s capabil sa ajung la o concluzie.

Revenind… va recomand sa incercati sa va indepliniti visele. Incepeti cu cele mici, incepeti cu cele care va sunt la indemana. Incepeti ! E cel mai important sa te hotarasti, sa nu iti pese de ce spun ceilalti care poate incearca sa te protejeze cumva …

Eu am avut noroc de prieteni buni, de prieteni foarte buni mai bine spus. Toate vorbele lor, ajutorul lor, faptul ca imi spuneau ca au citit aia pe blog si ca le-a placut poza aia, si ma felicitau cand mai vb la tel sau cum a fost Dragos care si-a schimbat si programul excursiei din cauza mea pt ca planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din targ si nu puteam face 1000 km pe zi :). Am prieteni extraordinari. Le multumesc ca au fost cu mine intr-un fel sau altul in excursia asta, si imi doresc f f f tare ca data viitoare sa fie cu mine fizic acolo.

Nu va mai spun ce sentiment fain a fost in zilele in care am vazut ca 250 de oameni citeau ce scriam eu. 🙂 . Le multumesc frumos tuturor celor ce au citit si au comentat .

Nu are rost un moment de ala gen Oscar acum, nici nu am avut cum sa aduc magneti de frigider la toti :)). Am eu o problema cu suvenirurile din excursii. Nu le vad rostul. 🙂 Suvenirul meu este blogul asta.

Cel mai citit post a fost cel despre pasiune. Asta inseamna ca lumea are pasiuni , poate. Incepeti sa le puneti in practica. Astea sunt importante.

Londra in continuare ramane orasul meu preferat. Urmatoarea expeditie moto vreau sa o fac in Elvetia in schimb, pentru ca daca la o trecere rapida a reusit sa ma impresioneze atat de mult… imi inchipui ca daca reusesc sa o colind cateva zile … anyway.

Ca sa inchei. Nu stiu ce sa fac cu blogul asta mai departe, pentru ca momentan nu mai stiu despre ce sa mai scriu. Dar mi-a venit o idee. Daca vreti sa scrieti despre alte pasiuni ale voastre sau sa va faceti reclama la bloguri similare va rog sa imi dati un semn si cu cea mai mare placere va ajut. Scrieti-mi pe andrei@code932.com daca aveti istorioare despre expeditii sau idei pt unele noi si le pun aici pe blog sa ii inspiram si pe altii. Orice.

Va multumesc ca m-ati insotit in expeditia mea si va doresc sa va impliniti pasiunile si dorintele!

Andrei

Publicat în The trip to London | 3 comentarii

Long way back home..

Sunt la Viena, stiu ca ieri nu am mai reusit sa scriu nimic dar sunt intr-un fel de maraton :). Ieri am reusit performanta sa plec din Londra la ora 8 dimineata, dupa ce m-am rotit ca … prin orasul cel frumos vreo jumatate de ora mi-am dat seama ca navigatia era pusa pe modul pieton, si ma dirija numai pe stradute unde nu aveam voie cu motocicleta :). Am ajuns la 10 in port, si am gasit bilet la ora 12:50 ( right now cum mi-a spus francezul de la ghiseu.) Daca 2 ore, aproape 3 de fapt reprezinta right now… atunci chiar ca sunt un popor foarte linistit astia.

In parcarea de unde am cumparat biletele, imi asez ( a se nota ” asez” ) geanta pe locul pasagerului de la motocicleta, ma echipez si plec. Ajung pe linia 203 asa cum zicea biletul, gata de imbarcare, eram putin cam molesit pt ca pe drumul scurt de o ora jumatate ma plouase de doua ori deja :).  Dau sa ma rezem de geanta cu haine si era sa cad pe spate. Geanta nu-i! Soc!

Imi pica fisa instant ca am uitat sa o leg deci e clar ca mi-a cazut pe undeva pe drum 🙂 . Marfa zic si o iau inapoi pe interzis ofcourse, pt ca nu prea ai pe unde sa mai iesi de pe culoarele alea. Ajung, geanta mea era in parcare cazuta acolo, exact in locul unde fusese motocicleta parcata. Probabil nimeni nu s-a sinchisit sa imi fure colectia de tricouri si sosete :).

Ajung inapoi, intru pe ferry, unde un francez care dupa parerea mea nu intelegea nici engleza nici franceza, zicea doar Oui Oui, orice ii ziceai sau intrebai… imi leaga motorul intr-un suport acolo. Fensi!

Drumul a fost fain, din pacate eram incarcat pe langa costumul de moto, de geanta, si de costumul de ploaie, casca cu cele 2 navigatii ( pentru viata mai lunga a bateriei 🙂 ), telefon, etc. Asa ca am stat pe un scaunel tot drumul pentru ca nu aveam cum sa ma misc prea mult cu toate alea la mine. Peisajul a fost fain pentru ca am vazut mai multe ferry-uri traversand in acelasi timp canalul.

Scriu in mare viteza dupa cum vedeti pentru ca am doar o ora la dispozitie si oricat de simple ar parea de obicei un post de asta ia mai mult pana il scriu :). Sunt la inceput, ce sa-i faci.

Revenind. Ajung in Franta, imi fac o idee cam pe ce directie sa o iau , in ideea de a economisi bateria la navi. Si da-i bataie. Franta – Belgia – Olanda – Germania. Targetul era sa ajung la Frankfurt ( aprox 700 km ). cu toata intarzierea de la Dover parea imposibil. Dar nu m-am lasat. La ora 12 noaptea am ajuns la un motel pe autostrada cam la 50 de km dupa Frankfurt. Dupa ce ma chinui sa ma inteleg in germana cu nenea de la receptie, pt ca nu stia inglish, ii dau pasaportul si ma intreaba „Doriti si mic dejun?” . Era roman 🙂 .

Sa nu uit. Din experienta mea de pana acum … Belgia are cei mai idioti soferi. Imaginati-va ca am traversat toata tara, si pe autostrada, fiind probabil ora de varf, era plin. Toti mergeau pe toate cele 3-4 benzi pe sens cu aceeasi viteza. Era ca o masa de masini care se misca. Super idioti. Nici unul nu se dadea la o parte… nu am mai vazut niciodata asa ceva.

Si daca tot m-am apucat de caracterizat autostrazile… Franta – very windy, Olanda – simple si foarte ok, cu multi belgieni insa care mergeau ca la ei acasa. Germania – ce sa mai zic. Daca in alte tari mergeam cu 150 si ii depasea pe toti, in Germania mergeam cu 170 si ma depaseau toti. 🙂 Azi am ajuns la Viena, si autostrada din Austria mi se pare foarte eficienta. Viteza e mai mica decat in Germania dar toata lumea merge foarte corect si parca acoperi distantele foarte rapid.

Oricum, asa respect pt motociclisti cum am vazut in excursia asta nu imi inchipuiam. Peste tot, chiar si in Belgia :). Motociclistii pot merge intre ultima si penultima banda si toata lumea se da la o parte din calea lor. Chiar si in aglomeratii, sau blocaje, toti se dau la o parte si fac loc motociclistilor.

Iar Anglia… e raiul moto. Totul e gratuit. Daca toti cu masini se plang ca nu gasesc parcare, sau ca e foarte scumpa, si asa este… pt motociclete totul e gratuit. Chiar si in parcarile mari, supraetajate, sunt locuri speciale pt moto, gratuite. Motociclistii nu platesc pe autostrada, prin tunele, nicaieri. Super! Bravo lor!

Asadar, ieri, Londra – Frankfurt + , cam 750 km, plecat de la 8 am, ajuns la 12 noaptea. Azi, am plecat la 10:30, si am ajuns in Viena pe la 7 pm parca. Am mers relax, putin mai repejor prin Germania si apoi iar cu 130-140 in Austria dar am ajuns f ok, dupa alti 700 km. Maine mai am doar vreo 500 km si ajung in Romania 🙂 . Back home! Probabil am sa dorm in Cluj si apoi dimineata pornesc spre Iasi-ul cel drag!

Imi tot amintesc momente din vacanta asta si imi dau seama cat de faina a fost. Abia astept sa ma vad cu prietenii si sa le povestesc. Va mai adaug cateva poze de pe drum ( stupide ca de obicei 🙂 dar simpatice) si apoi public articolul pt ca imi expira timpul.

Va pup si see you soon!

Si am pastrat pt final desertul!

See you in Iasi!

Publicat în The trip to London | 4 comentarii

Romaniaaaaa

Am ajuns la Brasov azi. Dupa 920 km facuti intr-o zi, nu va pot spune decat … Somn usor!

Lasă un comentariu

Ultima zi in Londra :(

I love this city! It is the most amazing city I have ever visited. And if you are lucky enough to have a good guide, like I did, and get to know the hidden parts of it, well not hidden but not presented in the tourist books parts of it, then London it is the best city to live in.

Revenind la draga noastra limba stramoseasca… tocmai am venit de la un mare fancy mega stutz de restaurant de 5 stele. Ne-a costat ceva dar in schimb am mancat cea mai buna friptura de vita din viata mea, si am vb si franceza 🙂 . Merci, Bruno et Dana! Pentru ca ei m-au insotit la acest restaurant, de fapt ei m-au invitat.

Prima poza e resturantul, numele lui, iar in a doua poza e friptura.

Azi toata ziua a stat sub semnul mancarii. De dimineata am incercat sa ma organizez cu Bruno si cu Dana sa ne vedem dar nu prea ne-a iesit asa ca a aparut salvator Matthew care a zis sa cobor din hotel si vedem noi. Am inceput cu o cafea cu lapte intr-un muzeu/librarie/coffee shop. Superb. Dupa o discutie de vreo ora despre femei, reguli in viata, stiluri de viata si decizii … 🙂 am decis sa facem o plimbare cu masina cea decapotabila prin zonele mai turistice ale Londrei. Am ajuns astfel pe la Tower of London si am trecut pe London Bridge

Trebuie sa ma grabesc sa termin post-ul asta pentru ca Dragos este in drum spre hotelul meu, si trebuie sa ii dau toate bagajele, inclusiv laptopul. Maine dimineata plec spre Frankfurt singur, urmand ca acolo sa ma intalnesc cu ei poimaine dimineata. Funny stuff si cu orientarea asta turistica. Asa ca de maine iar trec pe iPhone only. Daca am noroc de retele wireless bine, daca nu… mai scriu cand ajung in tara. Oricum ar fi urmeaza 3 zile grele cu cate minim 750 km in fiecare zi pe care trebuie sa ii acopar.

Revenind la ziua de azi… dupa o mica plimbarica in Londra, ca sa nu zic ca nu am trecut pe langa punctele mari de interes, am ajuns intr-o piata de mancare.

Vreau sa ma opresc putin asupra acestui subiect si sa va spun ca englezii au un mare cult pentru mancare. Cel putin cei pe care ii cunosc eu. Pietele lor sunt foarte mari, pline de tot felul de tonete unde lumea prepara care mai de care diverse specialitati si care te imbie sa gusti. E extraordinar cate mirosuri se amesteca si cate sortimente gasesti. Azi nu a fost o exceptie. Am inceput cu un hamburger de miel, urmat apoi de un fel de tortilla mexicana sau ceva cu multa carne sarata si cateva alte condimente pe care nu le-am recunoscut dupa gust sau nume.

Cand am zis ca suntem plini a urmat o portie de cartofi fierti plini cu branza. Am zis gata, nu mai putem, stateam deja cu burtile la soare in curtea unei biserici (catedrale) din apropiere unde am si mancat alaturi de alti 100 de oameni 🙂

Relaxare totala. Cum nu se putea sa terminam festinul fara putin desert…

… si bineinteles un ceai. By the way… camera mea tot a guma de mestecat miroase de la punga de ceai cumparata de aici. 🙂 I love it!

Dupa asta , ritmul pasilor a scazut la 50%, si nu stiam cum sa facem sa ajungem la masina sa ne aruncam in scaunele de piele ale Lexusului. 🙂 Eram epuizati de atata mancare.

Lovely feeling. Va mai arat cateva fotografii mai arhitecturale facute pe drum inapoi. Am aflat ca in Londra se construieste „the Shard” ( tradus am inteles ca inseamna ceva gen ciobul) care se vrea a fi cea mai inalta cladire din Europa. 🙂 Deocamdata nu e foarte inalta:

Alte chestii care mi-au placut:

Asa ca am venit inapoi la hotel, respectiv Matthew acasa la el, si am tras un pui de somn. Scurt pentru ca a venit Dragos , yeee dupa vreo 6 zile de cotrobait prin Anglia si Scotia… 🙂

By the way… asta e hotelul unde mi-am petrecut sejurul in London city:

Dupa inca o tura prin Camden Market, am mers la cina cu Bruno si Dana si acum am revenit la hotel.

Asa ca va doresc un weekend frumos pentru ca deja e vineri si ne vedem in tara ! Daca reusesc sa mai scriu de pe drum o voi face, daca nu … va scriu dupa ce ajung!

Va pup!

Publicat în The trip to London | 1 comentariu

Nu stiu daca am mai spus dar de obicei cand merg undeva, in alta tara, urasc sa urmez parcursul turistic, si prefer sa experimentez tara respectiva ca si cum as locui acolo pentru cele cateva zile. Asa ca ieri am experimentat cum ar fi sa fiu un milionar care locuieste in Londra, scenariu foarte plauzibil de altfel :)), rupt din viata reala :).
Am inceput dimineata cu o delicioasa cana de cafea luata de la mega luxosul automat din holul hotelului

1.5 lire foarte bine investite, pacat ca nu am vazut ca nu mai era zahar, asa ca nu am putut bea cafeaua, si apoi pe strazi in Londra cosurile de gunoi sunt foarte rare, probabil din frica de atentate. Am plimbat deci cana de cafea pana aproape de casa lui Matthew unde am gasit un cos sa o arunc :).

Am hotarat sa petrecem o zi prin zone ale Londrei care nu sunt neaparat vizitate de turisti, dar am inceput cu una care cred ca e atractie clasica, Camden market. Nu prea va puteti inchipui ce e acolo. Eu nu am mai vazut nicaieri pe unde am umblat asa ceva. E a doua oara cand ajung in Camden market, si am observat ca o zona care era foarte mare cand am vazut-o prima data, acum s-a dublat :). In Camden market, e un fel de bazar dus la extrem. Nu cred ca e ceva ce sa nu gasesti aici. Sute sau mii de butique-uri cu tot ce iti trece prin minte. Chestii noi, vechi, foarte vechi, manufacturi, haine, mancare, jucarii, electronice, tot ce iti poti inchipui si ceva in plus. Totul este adunat intr-un peisaj super fain facut. Zona mea preferata din Camden market se cheama „The stables” si e plina de sculpturi imense cu cai.



Dupa ce am servit o copioasa si traditionala masa mexicana, am inceput sa umblam prin labirintul de magazine. Asa cum va spuneam poti sa stai sa casti gura ore si ore la toate chestiile pe care le gasesti acolo. Tocmai ii explicam lui Matthew ca daca ar fi sa ma gandesc la haine imi vine in minte doar ca imi plac tricouri cu personaje din desene animate. Nu am terminat de spus asta si dupa un colt…

…raiul pe pamant. Asa ca m-am pus pe treaba si in 15 minute am reusit sa imi maresc colectia de tricouri cu 7 noi exponate :).

Ziua deja incepuse foarte bine.

Apoi a urmat o plimbare minunata prin oras, vremea a fost superba, nu am vizitat nimic din locurile clasic turistice, asa ca a fost foarte misto.

Am trecut prin Notting Hill, prin alte cartiere luxoase, am vazut preturi incredibile la case si apartamente ( 6 milioane, 10 milioane de lire )… De ce ar da cineva atatia bani pentru un apartament. E incredibil. Si pot sa spun ca nu difera mult cele de 1 milion de cele de 10 milioane. Anyway… am ajuns la Harrod’s , alta oaza de lux si preturi de ti se invart ochii pe dos in cap. Din pacate nu am fost capabil sa apreciez astea pentru ca nu reusesc sa inteleg moda 🙂 , dupa cum probabil multi si-au dat seama din stilul meu vestimentar.

Am gasit in schimb un magazin, un brand tot asa necunoscut mie dar mi-au placut niste papuci.

Dar vaaaai! Era sa uit. In Camden market am fost sa bem un ceai. Am gasit un ceai care miroase exact cum mirosea guma de mestecat cand eram eu mic. Nu mai tin minte ce marca era… oricum … am cumparat un pachet de ceai si am sa le pregatesc prietenilor cand ajung acasa o cana de amintiri 🙂

La gust nu e asa de bun, dar mirosul e incredibil. O sa vedeti!

Alta chestie ciudata pe care am vazut-o in Camden market… niste bazine cu pestisori in care iti bagi picioarele si astia iti mananca pielea moarta de pe ele. Cam … ciudat.. mi s-a parut dar lumea statea la coada acolo.

Atatea chestii ciudate prin Anglia asta… 🙂 dar ce e mai interesant e ca toate par la locul lor aici. Intotdeauna am zis ca Londra este orasul unde oricine se potriveste. Gasesti orice, orice fel de om, orice business, orice vrei .

Dupa ce am mancat a urmat o plimbare de-a lungul unui canal care cica inconjoara tot orasul daca ai cateva zile la dispozitie sa mergi atat :), foarte frumos amenajat,

si trecand pe langa gradina zoologica am avut norocul sa vedem girafele. Foarte comice de altfel 🙂

Nu stiu de ce am fugit atat de mult de a vizita locurile clasice, dar am redescoperit ca Londra, mai departe de istorie si de atractiile turistice, e un loc unde poti sta. E un loc unde poti opri timpul si te poti simti cum vrei tu. Nu stiu de cate ori sa mai repet cat de frumoase sunt parcurile si cum peste tot gasesti o bucatica de verde, pe care te poti si aseza 🙂 fara sa distrugi iarba statului 🙂 , si ce e si mai frumos ca lumea face asta. Lumea sta pe iarba si discuta si citeste, foarte multi oameni cu carti in mana am vazut si prin autobuz si prin parcuri… mai avem multe de invatat despre ce inseamna viata frumoasa.

Seara s-a incheiat cu o cina delicioasa la Matthew acasa, si apoi meciul Anglia – Ungaria, castigat din fericire de englezi cu 2-1. 🙂

El este Matthew, by the way, si asta este Lexus-ul care ne-a plimbat prin Londra in a pimp style :). Ah. Era un cd in masina cu muzica f faina. Sa nu uit sa intreb cine era interpretul ca era perfecta pentru plimbari .

Azi… nu stiu, vedem ce facem ! 🙂 Oricum ceva interesant pt ca maine dimineata plec spre tzaraaaa! Va pup!

Publicat în The trip to London | 4 comentarii