What a day…


Abia m-am trezit. E ora 12 in Romania noastra draga si deci 10 aici, pe meleaguri Londoneze. Dar ce zi a fost ieri… a inceput calm, ca doar ploua, am ajuns la Matthew acasa si am discutat putin despre afaceri, pt ca apoi sa mergem sa luam micul dejun. Unde poti manca un mic dejun englezesc in Londra mai bine decat la un restaurant italian 🙂 ?
Micul dejun a durat vreo 3 ore pt ca s-a transformat intr-o discutie despre o carte pe care Matthew o scrie de vreo 2 ani si care e aproape gata. Super interesant. E o carte despre tot felul de chestii stiintifice, pe care lumea nu le stie pentru ca e dificil sa ai acces la ele. Cam doi ani de research i-au trebuit ca sa poata aduna toate datele dar oricum ce mi-a povestit din carte m-a facut sa nu mai am rabdare pana apare sa o pot citi. Mi-a dat cateva exemple de chestii care se intampla si care au niste explicatii la care nici nu te astepti. De ex. cica o mare problema mondiala e faptul ca albinele mor in toata lumea. Si numarul lor scade foarte rapid. Si cica asta se intampla din cauza ca toate retelele de telefonie si chestiile de genul asta le deruteaza si nu mai stiu sa se intoarca la stup, si mor. Si multe altele despre apa si despre copaci si despre luna… abia astept sa o termine si sa o pot citi.

Am efectuat apoi o manevra clasic romaneasca, mi-am mutat motocicleta langa o sectie de politie de langa hotel. Sper ca e safe acolo pt urmatoarele 2 zile :).

Apoi a urmat aventura cu iphone-ul despre care am scris alt post. Foarte frumos si impresionant sediul Apple, si am avut ocazia sa ma si joc cu toate produsele lor. La capitolul „customer care” pot sa le dau nota 20. Era plin de angajati de-ai lor, asa numitii „Apple genius” care forfoteau si ei printre sutele de oameni din magazin si iti explicau orice voiai. Daca ii intrebai cum sa inchizi si sa deschizi laptopul stateau jumatate de ora cu tine si iti aratau.

La plecare, victorios, cu iphone-ul in sacosa si cu pantalonii uscati, voios, pt ca se oprise si ploaia, am pornit-o spre hotel. Am mai vazut si cateva spectacole pe strada, spectacole care adunau zeci de oameni, iar cei ce le faceau aveau o recuzita impresionanta, adica nu facute asa la panarama.

De fapt, ca sa nu mint, am vazut si un tip care strangea bani cantand la un con de ala portocaliu de circulatie. De ala care se pune pe strada cand vopsesc astia liniile dintre benzi de ex. Il folosea ca pe o trompeta si lalaia el ceva acolo, stand in fund pe un teanc de ziare. Si lumea ii dadea bani :).
E o lume nebuna aici.

Pe drum spre hotel am trecut pe langa 5 parcuri. Micute, dar atat de frumoase si atat de ingrijite. Mi se pare una din cele mai faine chestii in Londra faptul ca au atat de multe parcuri si locuri unde poti sta, si unde te poti relaxa. Si lumea face asta . Parcurile sunt pline, bine, nu ieri pentru ca abia plouase, dar in general cand trec pe langa locuri de astea , e plin de lume, e plin de oameni care stau pur si simplu intinsi pe iarba si discuta sau citesc… si fac asta in pauza de pranz de la munca. Mi se pare extraordinara atitudinea asta relaxata. Nu va mai spun cat de relaxati sunt asa legat de orice problema.
Anyway… iata cateva fotografii facute in drum spre hotel ieri, imediat dupa ce se oprise ploaia.
Acum ca le vad parca mi-ar trebui un aparat foto mai bun 🙂 (iPhone 4 ??? )


Am ajuns la hotel, am lasat pretiosul iphone 4 in camera si am plecat sa ma vad cu Lorena. Am primit indicatii prin SMS ce si cum sa fac, am ajuns ca baiatul destept in statia de metrou, am luat metroul in directia gresita vreo 2 statii, m-am intors, iar m-am ratacit, si in vreo 45 de minute am reusit sa fac un drum care trbeuia sa ia vreo 20 . 🙂 Clasic Andrei, ce pot spune. Cand ies din statia de metrou, vad un nene, cu o fatza ciudata si un motor mare plin de poze si de harti.

Nenea asta, a facut pana acum :

E surdo-mut si vrea sa doboare recordul Guiness pt un surdo-mut care a traversat toate tarile ex sovietice. Oricum ar fi e colosal nenea. Si face toatea astea prin ajutor de la oameni care ii dau bani pt benzina, etc. Jos palaria!

Trecand peste momentul cu nenea, am reusit intr-un final sa ma vad cu Lorena, si cum barul unde trebuia sa mergem era plin ochi, am mers in altul , next door, care intamplator era cel mai vechi bar gay din Londra. Adica avea o adevarata traditie in asta. 🙂 Am mai stat la discutii si la pahare de vin pana cand ne-au dat afara si apoi dupa ce am ratacit putin incercand sa gasesc o cale spre casa, chiar daca stiam de la inceput ca probabil fiecare pas pe care il faceam era intr-o directie gresita, am luat unul din clasicele taxiuri londoneze si am ajuns safe la hotel.

Azi vremea se pare ca este super faina, asa ca ma grabesc sa ma intalnesc cu Matthew care mi-a promis un tur al Londrei in Lexus-ul lui decapotabil. What a day…. again

🙂

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în The trip to London. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la What a day…

  1. andrei zice:

    fain, brick s-a tuns (din nou :)) )

  2. Liga 3 zice:

    Ce de lume e in poza aia ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s