Singing in the rain…


Olaaaa! I am alive 🙂 . Doamne, cat a putut sa ploua azi. Am ajuns la http://www.middleastonhouse.com, unde vom sta peste noapte. Superb locul, dar din pacate nu pot sa va arat poze pt ca nu merge nici una din cele 6 retele wireless pe care le au active aici :).
Am inceput sa adun o colectie funny de semne si inscriptii pe care le au englezii peste tot afisate. 🙂 Veti vedea intr-un post urmator pt ca acum scriu de pe un computer de la receptie.
Se mai intampla. Asadar, ce am facut azi? De dimineata dupa un mic dejun copios servit de chinezii cei prietenosi, am plecat plini de voiosie si apa (pt ca deja ploua) spre Cambrige. Ne-am ratacit de vreo 2 ori pana am reusit sa parcam. Vreau sa va spun ca desi sunt eu mai zapacit cand vine vb de orientare turistica, Anglia mi se pare cel mai usor loc in care sa te pierzi. :)) Atatea semne si unele din ele atat de ciudate ca nici nu mai stii ce si cum. Mai ales ca mai vin si din stanga celelalte masini, in loc sa vina din dreapta 🙂 . De exemplu, semnul de „Cedeaza trecerea” aici se cheama „Give way” si e scris pe sosea de obicei. Sau ” Slow down now!”. Azi am inceput sa cunoastem putin din spiritul englezesc pt ca ieri a fost mai mult intrarea in tara, mersul pe autostrada si familia de chinezi care nu prea le aveau ei cu engleza sau Anglia .
Am facut o mica pauza sa imi iau o bere, Banks’s de data asta. No more chinese beer!
Cambrige. Ce pot sa spun decat ca iar am ramas masca. Am vizitat King’s College. Din cate am inteles e o biserica, devenita scoala si apoi iar biserica si acum e si scoala si biserica. Am fotografii si de acolo dar deocamdata nu le pot downloada pe computerul asta. Pot sa va spun doar ca e fantastic sa ai sansa sa inveti la asa o scoala. Ce conditii erau acolo, si totul creea o atmosfera de aia din filmele englezesti. Pe bune ca iti dadea un aer de high class. Foarte multe elemente legate de traditiile scolii, de istoria locului si totul foarte frumos ingrijit si prezentat. Fotografiile va vor arata mai mult decat pot eu sa va descriu.
Ca si idee principala… cred ca e incredibil sa ai sansa sa inveti intr-o astfel de institutie.
Dupa inca un tur prin oras, impresionat de un parc imens pe care dupa cum spunea unul din prietenii ce ne insotesc, nu s-a gasit nimeni sa construiasca vreo 10-20 de blocuri :), am plecat undeva la 10 km sa vedem un castel. Pe drum, ploaie 🙂 mama ei de ploaie. Ajunsi la castelul cu pricina, am decis ca e mai important sa mananc ceva 🙂 asa ca doar Dragos a vizitat, eu urmand sa vad pozele. De acolo ne-am despartit pt ca deja era 5 PM si urma un drum de vreo 300 km, si cum ploua chiar am zis ca nu mai pot. Asa ca am plecat spre Oxford, urmatoarea tinta, inarmat cu doua telefoane si doua navigatii cu bateriile incarcate.
O idee buna daca vizitati o tara si stati mai multe zile asa cum face noi acum, cumparati-va cartele preplatite. Sunt ieftine si puteti vorbi intre voi destul de mult. Pe drumul spre Oxford… surpriza, cand sa intru pe autostrada M1, lucrari… PANICA!!! Au aici oamenii astia niste sensuri giratorii cu 150 de iesiri si unde te mai pui ca-s si pe partea gresita. E atat de ciudat sa te incadrezi pe stanga cand intri pe un drum :). Asa ca exact cand scapasem de ploaie, nu ca ar mai fi fost vreun milimetru din corpul meu uscat, am ajuns in intersectia asta, drumul pe care trebuia sa o iau era inchis si minunata navigatie a inceput intr-un sens giratoriu sa se reconfigureze de vreo 4 ori pt ca apoi pur si simplu sa invarta harta la nesfarsit . Cool mi-am zis, dupa ce iritasem pe toata lumea, mai ales ca inca nu am semnalizare :). Asa ca am luat o strada la nimereala. GRESITAAAA bineinteles. Si aici o greseala costa cam 10 km dus si inca 10 intors pana reusesti sa revii. Asa ca m-am intors in zona cu ploi :). Ce avea sa imi mai faca? Sa ma ude de doua ori nu putea. 🙂
Intr-un final am vazut lumina de la capatul tunelului. Mai erau 80 km sa ies de pe autostrada, vazusem primul semn care spunea Oxford, cand vad ca se termina bateria la navigatie. 🙂 Trag pe linia de urgenta , scot a doua navigatie, o configurez si plec mai departe.
Ca de obicei finalul drumului a fost printr-o zona putin spus pitoreasca. Am traversat cateva satuce super faine, soarele iesise, iesise asa de bine ca nu mai vedeam pe unde sa merg, mai ales ca imi batea direct in mufa, fiind la apus. 🙂 Apoi am ajuns aici, in Middle Aston, unde este foarte foarte frumos. Au atat de mult verde si atat de frumoase sunt parcurile in Anglia…. Off… cand ma gandesc cat mai avem de evoluat noi… Sunt multe lucruri simple, care tin de oameni si de a fi constient ca nu poti avea ceva daca nu pastrezi. Nu zic sa pui umarul sa ajuti, ci macar sa respecti ceea ce fac altii. Dar noi nu, noi, romanii, stim mai bine decat toti.
Este superba Anglia la tzara :). Iti vine sa … nu stiu ce iti vine, dar e frumos.

Au venit prietenii, trebuie sa mergem la somn.
Maine eliberam camera la ora 9. dimineata 🙂
Va salut, noapte buna sau buna dimineata, dupa caz!

Maine schimb putin planul…. veti vedea 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în The trip to London. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Singing in the rain…

  1. Adela zice:

    Oare de ce stam noi acasa in loc sa fi facut din grupul vostru mic unul mai mare si mai fericit?!

    Alege urmatoarea ruta si ne vom pregati din timp!

  2. mihaela zice:

    ci tari iesti chiar m – ai facut curioasa cum continua excursia ta si ce imi aduci normal :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s