Ziua 2 ( de fapt cam ziua 6 ) “Totul e relativ”


V-am spus ca pe drum, in casca, ma tot gandesc ce articole sa scriu. Concluzia mea a fost sa dau titlul acestui post „Totul e relativ”. A doua zi, drumul de la Viena pana in Lichtenstein, a fost pana acum cea mai impresionanta. Am plecat dimineata din Vienna, totul ok, si am pornit spre Salzburg ( am vrut sa ii facem o vizita lui Mozart – stiti voi, ala de pe bomboanele rotunde pe care le tot primiti de la prietenii ce vin din excursii ) . De fapt Dragos ne-a imbiat sa mergem la Salzburg sa vedem un castel pe-un varf de munte ce se vede din tot orasul. Adevarul e ca a fost foarte frumos. Si aici incepe chestia cu relativitatea. Cu 2 zile in urma eram la Sighisoara, si mi-a placut. M-a impresionat ca e un oras vesel si oamenii nu-s incruntati. Dar nu fratilor. La Salzburg e cum trebuie sa fie. La fiecare pas e un om care face ceva, si care e vesel, si care iti zambeste. Terase frumoase, totul parca te face sa spui ca nu ai mai pleca de acolo.



In spate sus a se vedea castelul cu pricina.


Asa se intampla cand ai prea multi bani si iti cumperi cea mai mare si cea mai tare chitara :).

RACOAREEEEEEE! Un fel de spray Avene ( nu sunt sigur ca asa se cheama) cu apa termala. 🙂

Moment Monte Catini. Sorin stieeee!

Aici e acasa la domnul cu bomboanele :). Nu era acasa.

Apoi am plecat la drum iar. Am pornit spre Insbruck. Drumul asta intre Salzburg si Lichtenstein a fost incredibil. Cat de frumoasa poate fi partea asta de Austria, si apoi Elvetia, nu va puteti inchipui. Nu imi mai puteam opri ochii la drum. Sosele foarte bune ce trec prin niste zone de oriunde te-ai opri si ai face o poza ai o vedere de succes. Incredibil. Atat pot sa spun. Trebuie vazut! Si aici iar relativitatea. Cand am mers pe Transfagarasan am zis ca e miracol. Cand am ajuns aici nu mai reuseam sa imi amintesc ce m-a impresionat acolo :).
Tuneluri de la 400 de metri lungime, pana la peste 10 km. LUMINATE oameni buni, nu ca pe Transfagarasan unde era sa ne rupem gatul pentru ca nu a avut statul roman 100 de lei sa puna un bec in cele 2 tuneluri de 5 metri pe care le au si mai sunt si pline de cratere.
Daca treci odata prin zonele astea despre care va povestesc nu iti vine in minte altceva decat ca acolo vrei sa stai. Ti se pare raiul. Uiti pt un moment ca ai nevoie de mall aproape si de carefour si ce mai ai, sau ca mai trebuie si sa muncesti :). E inimaginabil de frumos, si eu nu-s cel mai poetic om din lume dar am ramas marcat.
Am oprit chiar intre munti, pentru a ne da seama in ce tzara suntem . In poza asta eram dupa 8 ore de mers pe motor, dar eram foarte fericit, pentru ca ultimii 300 sau 400 km ii facusem cu un zambet incontrolabil pe fatza din cauza peisajului, si din cauza ca eu eram acolo .

Am facut booking iar de pe iPhone, am gasit un hotelash, si apoi am pornit spre el. Surpriza , era in Lichtenstein. Am urcat un drum de munte, cu o prapastie in dreapta in care m-am uitat odata si am ametit. Experienta similara cu cea de la Vidraru. Nu am probleme cu inaltimile dar mi s-a taiat respiratia. Si cum aveam nevoie de respiratie sa pot ajunge sus , nu m-am mai uitat in prapastie pana nu am ajuns la hotel. Nici nu stiu ce se vedea de sus, tot Lichtensteinul, toata Elvetia, numai un oras… nici nu imi pasa. Privelistea iti taia rasuflarea. Nu am reusit sa fac fotografii bune asa ca am sa le astept pe cele de la Dragos sa va arat. Am facut in schimb dimineata din balconul camerei cateva poze.

Asta e marea de nori, sau nu mai tin minte cum se zice cand sunt norii sub tine. Mi-a zis Dragos dar nu am retinut.


Nici nu vreau sa va plictisesc, si stiu ca din cateva poze facute cu telefonul nu am sa va pot convinge cat de frumos si ce senzatie iti da un loc de asta. Imi pare foarte rau ca nu sunt si ceilalti prieteni cu mine in excursia asta pentru ca as fi vrut sa vada si ei si sa simta si ei tot. Am sa le fac eu capul calendar cand ajung acasa cu povestioare cu tot felul de detalii dar nu e acelasi lucru.

Dupa o zi incredibila, va salut!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în The trip to London și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ziua 2 ( de fapt cam ziua 6 ) “Totul e relativ”

  1. mihaela simiuc zice:

    nu fi rautacios! de unde ai mai fi avut adrenalina in tunel pe Transfagarasan daca erau becuri? :-p
    ia-o ca parte din aventura!
    take care! pupu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s